hepatita-autoimuna

Hepatita autoimună – ce este și cum se poate diagnostica?

Distribuie

Hepatita autoimună este o boală în care sistemul imunitar al organismului atacă ficatul și duce la inflamarea acestuia. Boala este cronică, ceea ce înseamnă că poate fi nevoie de tratament pe toată durata vieții. Dacă nu este tratată, hepatita autoimună duce la complicații severe, precum ciroza și insuficiența hepatică.

Există două forme de hepatită autoimună și ambele forme sunt considerate boli rare. Hepatita autoimună de tip 1 sau clasică este cea mai întalnită formă. Aceasta afectează în special femeile tinere, între 15 și 40 de ani, și este adesea asociată cu alte boli autoimune (colită ulcerativă, artrită reumatoidă, lupus sau sindromul Sjogren.). Hepatita autoimună de tip 2 este mai puțin frecventă și afectează în general fetele cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani.

Nu se știe cu exactitate ce anume determină apariția hepatitei autoimune, însă factorii genetici și de mediu par să interacționeze în timp în declanșarea bolii. Hepatită autoimună:

    • Poate apărea la orice vârstă
    • Afectează femeile mai mult decât bărbații
    • Este adesea asociată altor boli autoimune
    • Poate apărea la persoanele care au avut o boală infecțioasă, precum rujeola, herpes simplex sau infecția cu virusul Epstein-Barr
    • Este legată de infecția cu hepatita A, B sau C
    • Este asociată cu o predispoziție genetică – studiile sugerează că hepatota autoimună se transmite pe care ereditară

Semnele și simptomele hepatitei autoimune pot lipsi sau pot apărea brusc

Unele persoane cu hepatită autoimună nu manifestă niciun fel de simptom specific bolii. În cazurile în care simptomele apar, acestea pot fi ușoare sau severe. Uneori, simptome precum febră, dureri de burtă și îngălbenirea pielii și a ochilor apar brusc. Totuși, de cele mai multe ori, simptomele apar treptat în decurs de săptămâni sau luni.

Cel mai frecvent simptom al hepatitei autoimune este senzația de oboseală. Unele persoane au puține sau nu prezintă niciun simptom în stadiile incipiente ale bolii, în timp ce alte persoane prezintă semne și simptome care pot include:

    • Oboseală
    • Disconfort abdominal
    • Lipsa poftei de mâncare
    • Pierderea în greutate
    • Greață/ vărsături
    • Iritatii ale pielii
    • Dureri articulare
    • Pierderea perioadelor menstruale

În cazurile în care hepatita autoimună a provocat daune la nivelul ficatului (ciroză) pot apărea urmatoarele semne și simptome:

    • Prurit
    • Vânătăi
    • Sângerare care nu se oprește
    • Abdomen umflat sau glezne umflate
    • Vase de sânge cu aspect anormal la nivelul pielii (angioame-păianjen)
    • Stare de confuzie
    • Îngălbenirea pielii și a ochilor (icter)

Stabilirea diagnosticului de hepatită autoimună

În timpul consultului medical, medicul gastroenterolog vă analiza simptomele resimțite și va pune întrebări despre posibilele medicamente luate și cantitatea de alcool consumată, deoarece ambele pot deteriora ficatul.  De asemenea, medicul gastroeterolog va recomanda realizarea unor analize de sânge pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi hepatita virală.

Analizele de laborator utilizate pentru diagnosticarea hepatitei autoimune includ:

    • Testele funcției hepatice (transaminaze)- verifică dacă există inflamații sau leziuni ale ficatului
    • Hemoleucograma – verifică numărul și tipurile de celule din sânge
    • Timp de protrombină – evaluează capacitatea de coagulare a sângelui
    • Determinarea electroliților – Verifică dacă există un dezechilibru electrolitic
    • Anticorpi autoimuni – ajută la excluderea altei boli hepatice cu simptome similare hepatitei autoimune

De asemenea, medicul gastroenterolog poate recomanda și teste imagistice precum:

    • Acest tip de scanare este mai detaliat decât o radiografie standard. Folosește atât raze X, cât și tehnologia computerizată pentru a realiza imagini orizontale ale corpului
    • Utilizează un câmp magnetic și impulsuri de energie a undelor radio, pentru a oferi imagini detaliate ale organelor. De asemenea, poate fi folosită o substanță de contrast pentru a obține imagini mult mai clare ale ficatului și a altor organe din burtă
    • Ecografie abdominală. Aceasta folosește unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea o imagine a organelor. De asemenea, poate verifica fluxul de sânge din vasele de sânge.
    • Biopsie hepatică. Probe mici de țesut sunt prelevate din ficat cu ajutorul unui ac. Ulterior, ele sunt verificate la microscop pentru a afla tipul de boală hepatică.

Scopul tratamentului este remisia hepatitei autoimune

Hepatita autoimună nu se poate vindeca, însă tratamentul potrivit permite gestionarea simptomelor și ajută la prevenirea deteriorării ficatului. Tratamentul funcționează cel mai bine atunci când hepatita autoimună este descoperită în stadiu incipient. Scopul tratamentului este de a controla boala și de a reduce sau a scăpa de orice simptome (remisia bolii).

O parte a tratamentului o reprezintă anumite medicamentele (corticosteroizi și supresoare ale sistemului imunitar) care ajută la încetinirea sau suprimarea sistemului imunitar hiperactiv. De asemenea, aceste medicamnte opresc atacurile organismului asupra ficatului. Odată început tratamentul, acesta poate dura de la 6 luni până la câțiva ani. De cele mai multe ori, tratamentul trebuie adminsitrat pe viață.

 

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/autoimmune-hepatitis/symptoms-causes/syc-20352153

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/hepatitis/autoimmune-hepatitis

https://www.webmd.com/hepatitis/autoimmune-hepatitis#1

https://liverfoundation.org/for-patients/about-the-liver/diseases-of-the-liver/autoimmune-hepatitis/

Call Now ButtonProgrameaza-te!

Scrie şi apasă ENTER pentru a iniţia o căutare