Gratuit CAS
Cancerul de prostată: simptome și tratament
Conform celor mai recente statistici furnizate de Global Cancer Observatory, peste 1, 4 milioane de bărbați au fost afectați de o formă de cancer de prostată în 2020. În ceea ce privește mortalitatea, 375 de mii de bărbați și-au piedut viața ca urmare a tumorilor maligne ale glandei prostate. În România, cancerul de prostată este al patrulea ca frecvență după cele colorectal, pulmonar și mamar, cu peste 8000 de îmbolnăviri în 2020.
Cancerul de prostată apare mai ales la vârsta a treia: vârsta medie la care este depistat cancerul de prostată este de 66 de ani, iar 6 din 10 cazuri sunt diagnosticate la vârsta de peste 65 de ani. Rareori, cancerul de prostată apare la bărbații tineri, cu vârsta sub 40 de ani.
La ora actuală, cancerul de prostată este depistat mai frecvent decât în trecut ca urmare a unei analize de screening care se numește PSA (antigenul specific prostatic). Aceasta nu pune diagnosticul de cancer de prostată, însă poate indica o posibilă suspiciun de cancer și poate orienta pacientul către investigații suplimentare.
Ce este prostata?
Prostata este o glandă importantă, ce contribuie la funcționarea aparatului reproductiv masculin. Activată muscular, glanda prostată este implicată în mecanismele urinării și ejaculării. Glanda prostată este responsabilă și pentru producerea unui lichid ce face parte din materialul seminal. Prostată cântărește aproximativ 11 grame, are dimensiunea unei nuci și este localizată sub vezica urinară, în jurul uretrei.
Odată cu înaintarea în vârstă, există riscul ca glanda prostată să crească în dimensiuni. Cele mai frecvente afecțiuni ale glandei prostate apar după vârsta de 50 de ani. Acestea sunt adenomul de prostată (creșterea în volum a prostatei sau hipertrofia prostatică benignă), prostatita (inflamarea glandei prostate) și cancerul de prostată.
Cum se formează cancerul de prostată și câte tipuri există
Mecanismele cancerului de prostată nu sunt pe deplin cunoscute. Ceea ce se știe la ora actuală este că anumite celulele de la nivelul prostatei suferă modificări la nivelul ADN-ului. Aceste modificări anormale fac ca aceste celulele să se înmulțească rapid și să supraviețuiască celor normale, care mor. Aceste celulele care se divid și cresc rapid duc la formarea tumorilor care se dezvoltă în prostată și pot invada țesuturile vecine. În funcție de tipul de celulele din care se dezvoltă, cancerul de prostată poate fi de mai multe tipuri: adenocarcinom prostatic acinar, adenocarcinom prostatic ductal, cancer cu celule de tranziție, carcinom scuamos și carcinom cu celule mici.
Care sunt factorii de risc și cele mai expuse categorii de bărbați?
Cauzele exacte ale cancerului de prostată nu se cunosc. Există însă factori care cresc riscul apariției cancerului de prostată. În primul rând, înaintarea în vârstă este un factor de risc pentru cancerul de prostată. Riscul de a face cancer de prostată crește după vârsta de 50 de ani, iar cele mai multe cazuri apar după 65 de ani. În apariția cancerului de prostată contează și moștinirea genetică: un risc mai mare de a face cancer de prostată îl au bărbații ai căror tați sau frați au avut cancer de prostată. Prezența mai multor cazuri de cancere de prostată la rudele apropiate crește acest risc, cu atât mai mult dacă aceste cazuri au fost înregistrate la vârste tinere. Și anumite mutații genetice pot influența riscul cancerului de prostată. De exemplu, mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2 cresc riscul de cancer mamar la femei și pe cel de cancer de prostată la bărbați.
Pe lângă acești factori de risc, anumite studii menționează că dieta bogată în lactate, fumatul, obezitatea, expunerea la substanțe toxice și prostatita, inflamația prostattei, ar putea crește riscul cancerului de prostată.
Chiar dacă un bărbat prezintă un risc crescut de a face cancer de prostată, aceasta nu înseamnă că îl va face sigur. Însă cel mai bine ar fi ca orice bărbat să meargă regulat la medic pentru efectuarea PSA (antigenul prostatic specific) și a unui control urologic tocmai pentru a depista la timp orice posibilă leziune malignă.
Care sunt simptomele cancerului de prostată?
În stadii incipiente, cancerul de prostată nu dă simptome. Pe măsură ce cancerul avansează, pacienții se pot confrunta cu nevoia de a urina frecvent, cu nevoia de a merge des la toaletă noaptea, dificultăți la urinare, prezența sângelului în urină sau în spermă, cu presiune scăzută la urinare, senzație de golire insuficientă a vezicii sau cu disfuncții erectile. Aceste simptome pot fi comune cu adenomul de prostată, afecțiunea benignă care nu pune viața în pericol. Însă orice bărbat care se confruntă cu aceste semne ar trebui să meargă la medic pentru un set complet de analize și investigații imagistice pentru că diagnosticul cât mai rapid crește șansele ca tumorile maligne să fie tratate, iar cancerul să fie ținut sub control pe termen lung.
Cum se diagnostichează cancerul de prostată?
Dacă fie la un control de rutină care ar trebui făcut regulat după 50 de ani sau fie în contexul unor simptome medicul urolog suspectează prezența unei afecțiuni prostatice, acesta recomandă în primul rând efectuarea testului PSA din sânge (antigenul prostatic specific). De altfel, PSA este și un test de screening care ar trebui făcut regulat după 50 de ani de către bărbați, chiar în lipsa oricăror simptome care ar putea anunța o boală a prostatei.
În mod normal, PSA în limite normale este mai mic de 4ng/ml. Valorile normale nu exclud însă prezența unui cancer. Dacă nivelul PSA este între 4 și 10, riscul de a fi vorba de un cancer este de 25%. Dacă PSA este mai mare de 10, riscul prezenței unui cancer de prostată este de peste 50 la sută.
Având în vedere faptul că PSA nu poate pune un diagnostic de precizie, medicul va recomanda și alte investigații precum tușeul rectal și rezonanța magnetică. Dacă în urma examinărilor clinice, paraclinice și imagistice, medicul urolog suspectează o leziune malignă, atunci va recomanda puncția biopsie a prostatei. Acesta este investigația care poate spune cu precizie dacă este vorba despre o tumoare malignă.
În timpul biopsiei, medicul va preleva mai multe probe de țesut din prostată, fiind ghidat ecografic, prin rezonanță magnetică sau printr-o combinație a celor două tehnici. Prelevarea probelor se face sub anestezie, cu ajutorul unor ace speciale, cu minimum de disconfort pentru pacient.
Probele recoltate sunt analizate în laborator, iar rezultatul poate fi pozitiv, negativ sau neconcludent. În cazul unui rezultat negativ, asociat însă cu valori PSA crescute sau cu o imagistică ce ar indica prezența unui cancer, medicul ar putea recomanda teste de sânge suplimentare sau repetarea biopsiei, cu prelevarea de probe suplimentare. Aceasta pentru că există riscul ca anumite recoltări să omită zonele cu leziuni maligne.
În cazul rezultatelor neconcludente, dar care ar putea arăta un risc de a face cancer de prostată pe viitor, medicii ar putea recomanda repetarea mai frecventă a investigațiilor pentru glanda prostată.
În diagnosticul și monitorizarea cancerului de prostată, se folosesc și alte investigații de ultimă generație așa cum sunt rezonanța magnetică multiparametrică (poate evalua extinderea cancerului, zonele de prostată afectate), tomografia cumputerizată (recomandată pentru a evalua de exemplu extinderea cancerului către ganglioni), scanarea sistemului osos (pentru eventuale metastaze osoase), investigațiile de tip PET-CT (utile pentru a depista zonele în care s-a diseminat cancerul de prostată) sau biopsia ganglionilor care sunt extirpați din sfare pelvină în timpul intervenției de extirpare a glandei prostate.
Tratamentul cancerului de prostată
La ora actuală, protocolul modern al cancerului de prostată ține cont de mai mulți factori și include o serie de măsuri și terapii, adaptate fiecărui caz în parte. Astfel, din protocolul de tratament al cancerului de prostată, fac parte:
- Supravegherea activă: aceasta se poate recomanda în cazul bărbaților cu anumite probleme de sănătate sau al celor foarte în vârstă, în general celor la care se estimează că afecțiunea avansează încet. În aceste situații, se recomandă efectuarea mai frecventă a PSA, a tușeului rectal, biopsiei și investigațiilor imagistice. Supraveghearea activă se poate aplica atunci când cancerul nu dă simptome, se estimează că va evolua foarte încet, se localizează în prostată, este de mici dimensiuni și nu se asociază cu valori peste 10 ng/ml ale PSA.
- Prostatectomia radicală: aceasta presupune extirparea glandei prostate dacă tumoarea malignă nu s-a diseminat în corp. La ora actuală, extirparea prostatei se face minim invaziv, prin laparoscopie sau chirurgie robotică.
- Radioterapia: aceasta presupune folosirea radiațiilor pentru distrugerea celulelor maligne. Aceasta se recomandă în cazurile în care stadiul cancerului nu este avansat, dar și dacă acesta a depășit glanda prostată, în țesuturile vecine. Radioterapia și-a dovedit utilitatea și în cazul recidivelor după intervenția chirurgicală sau pentru a ține sub control evoluția cazurilor avansate. Pe lângă iradierea externă, există și varianta iradierii interne, brahiterapia.
- Crioterapia: procedura constă în aplicarea de temperaturi foarte joase pentru a distruge celulele maligne. Crioterapia se aplică în cazurile incipiente unde nu se pot aplica chirurgia sau radioterapia, dar și în recidivele de după radioterapie.
- Terapia hormonală: aceasta se recomandă pentru a reduce secreția de hormoni androgeni (testosteron și dihidrotestosteron) care stimulează glanda prostată și implicit cancerul de prostată. Terapia hormonală se aplică atunci când nu se pot aplica chirurgia sau radioterapia, când cancerul recidivează după acestea, dacă există risc mare de recidivă sau înainte de a aplica radioterapia.
- Chimioterapia: se poate folosi pentru cancerele în stadiu incipient, pentru cele extinse în care nu funcționează terapia hormonală sau în combinație cu aceasta.
- Imunoterapia: aceasta se folosește pentru a stimula sistemul imunitar să atace celulele cancerului de prostată și se aplică personalizat în cazurile avansate de boală, fără simptome, cazuri în care terapia hormonală nu dă rezultate.
- Terapia targetată: la ora actuală, aceste medicamente de top sunt special concepute pentru a distruge celulele maligne, cu maximum de protecție pentru cele sănătoase.
Ce trebuie să știe orice bărbat despre cancerul de prostată?
La fel ca în majoritatea tipurilor de cancer, și în cazul cancerului de prostată depistarea la timp face diferența între vindecare pe termen lung și cazurile foarte grave. Pentru a preveni pe cât posibil depistările în stadii avansate, bărbații ar trebui să meargă regulat la urolog după 50 de ani și să își facă testul PSA din sânge, total neinvaziv. Apoi de mare folos este un stil de viață sănătos, fără fumat, alcool în exces și sedentarism.
Dacă un bărbat este diagnosticat cu cancer de prostată, ar trebui să discute cu medicul opțiunile de tratament, având în vedere că acestea pot afecta sănătatea vieții sexuale. Terapiile pentru cancerul de prostată afectează și fertilitatea, de aceea, crioprezervarea spermei poate fi soluția în cazul celor care-și doresc copii în viitor.
De mare folos este și consilierea psihologică, pentru că un cancer de prostată, chiar dacă evoluează lent, poate avea un impact profund asupra psihicului unui bărbat.
Surse:
https://www.hopkinsmedicine.org
https://gco.iarc.fr/today/data/factsheets/cancers/27-Prostate-fact-sheet.pdf
