Ecografia transfontanelara

Ecografia transfontanelară – o investigație utilă pentru fiecare nou născut

Distribuie

Ecografia este o investigație imagistică non invazivă care folosește ultrasunetele de înaltă frecvență pentru a oferi imagini din interiorul corpului uman. Pentru că este non invazivă, ecografia poate fi folosită în timpul sarcinii pentru a monitoriza evoluția bebelușilor și starea mamei, poate fi făcută la orice vârstă pentru a depista evatuale probleme de sănătate și poate ghida medicii pentru aplicarea unor tratamente în diverse afecțiuni.

Ecografia constă în aplicarea unui dispozitiv pe zona investigată, o sondă sau transductor care emite ultrasunete. Acestea sunt reflectate de diverse organe și țesuturi din organism, fiind ulterior captate și transformate în imagini. Aceste imagini ajută medicii să vizualizeze diverse zone din corp, inclusiv creierul bebelușilor.

Ecografia poate fi externă (sonda este plasată la nivelul pielii), internă (sonda este plasată în interiorul corpului) și endoscopică (sonda este introdusă în corp prin interiorul unui endoscop).

O aplicație cu totul specială a ecografiei o reprezintă evaluarea creierului bebelușilor înainte de închiderea fontanelelor. Pentru că ultrasunetele nu pot pătrunde prin țesutul osos, evaluările bebelușilor trebuie făcute în primul an și jumătate de viață.

Ce este ecografia transfontanelară?

Ecografia transfontanelară este investigația imagistică prin care medicii pot evalua starea creierului bebelușilor. Ecografia transfontanelară este posibilă până la închiderea fontanelelor și este destinată atât vizualizării structurilor cerebrale, dar și a spațiilor dintre acestea denumite ventricule cerebrale, prin care circulă lichidul cefalorahidian.

La naștere, craniul bebelușului nu este pe deplin format. Este constituit din mai multe zone osoase, iar spațiile dintre acestea se numesc fontanele. Acestea sunt membranele care leagă oasele craniului și care asigură trecerea bebelușului prin canalul vaginal și expulzia acestuia fără probleme. În plus, fontanelele sunt cele care permit dezvoltarea creierului și capului bebelușului, care cresc într-un ritm accelerat mai ales în primul an de viață. Închiderea completă a fontanelelor diferă de la un bebeluș la altul și poate dura și mai mult de doi ani. De aceea, în această perioadă, aceste zone trebuie protejate, pentru că altfel pot apărea leziuni ale creierului.

Datorită structurii fontanelelor, specialiștii în imagistică pot apela la ecografia transfontanelară pentru a evalua creierul bebelușilor și starea ventriculelor cerebrale. După închiderea completă a craniului, această investigație nu mai este posibilă.

Când se recomandă ecografia transfontanelară?

Ecografia transfontanelară se recomandă în primul rând în cazul bebelușilor născuți prematur. Apoi, există indicații de efectuare a acestui examen imagistic și în cazul nașterilor dificile, care pot duce la complicații în ceea ce privește sănătatea bebelușului.

Principalele probleme de sănătate de la nivel cerebral cu care se pot confrunta bebelușii prematuri sau cei din nașteri dificile sunt inflamația creierului, hemoragia cerebrală periventriculară-intraventriculară, leucomalacia periventriculară și alte probleme structurale.

Hemoragia periventriculară-intraventriculară este mai frecventă la bebelușii prematuri decât la cei născuți la termen și poate fi depistată prin ecografie transfontanelară în prima săptămână de viață. Există 4 grade ale hemoragiei periventriculare-intraventriculare, cea mai puțin gravă fiind cea de gradul I și cea mai severă fiind cea de gradul IV.

Leucomalacia periventriculară se poate dezvolta în primele săptămâni de viață și presupune afectarea țesutului cerebral din jurul ventriculelor ca urmare a oxigenării insuficiente sau a fluxului sanguin redus din timpul unei nașteri cu probleme sau după aceasta. Pentru a depista leucomalacia periventriculară este posibil să fie nevoie de mai multe evaluări ecografice a zonelor cerebrale cu suspiciuni.

Atât hemoragia cerebrală periventriculară-intraventriculară cât și leucomalacia periventriculară cresc riscul de dizabilitate pe termen lung la copii, care variază de la dificultate medie în procesul de învățare până la întârziere în dezvoltare motorie și chiar paralizie cerebrală.

Ecografia transfrontanelară poate fi făcută și în cazurile în care se suspectează hidrocefalia (dimensiunea capului bebelușilor este mai mare decât cea normală). De asemenea, se efectuează acest tip de ecografie și în cazul în care sunt suspectate infecții precum meningita sau encefalita.

Ecografia transfrontanelară este complet neinvazivă, durează 10 -15 minute, timp în care transductorul este aplicat pe suprafața capului bebelușului.

Ecografia transfrontanelară se face de rutină bebelușilor care s-au născut prematur, înainate de vârsta gestațională de 32 de săptămâni, celor vin pe lume la termen, dar suferă complicații la naștere și celor care au capul mai mare decât este normal.

 

 

Surse:

https://mft.nhs.uk

www.nhs.uk

www.webmd.com

https://myhealth.alberta.ca

whatsapp