Gratuit CAS
Osteoporoza este o afecțiune a sistemului osos, denumită și boala oaselor fragile. Se estimează că, la ora actuală, peste 200 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de osteoporoză. De altfel, osteoporoza este cea mai întâlnită afecțiune osoasă în rândul populației lumii, cu un impact major asupra calității vieții.
Este mai des întâlnită la femei, după vârsta de 50 de ani: conform cifrelor furnizate de Fundația Internațională pentru Osteoporoză, o femei din 3 și un bărbat din 5 ar putea dezvolta osteoporoză de-a lungul vieții. De menționat este faptul că speranța de viață a crescut, iar osteoporoza este mai ales o afecțiune a vârstei a treia.
Osteoporoza nu este periculoasă atât prin prisma simptomelor, cât mai ales prin faptul că reprezintă terenul perfect pentru apariția fracturilor. Iar dintre fracturi, cea mai gravă este fractura de șold. Orice persoană care se confruntă cu această situație medicală gravă are un risc crescut de deces în primul an de la fractură. În plus, o fractură de șold afectează mobilitatea și e posibil să impună o îngrijire specială a pacientului.
Însă fracturi frecvente apar și la încheietura mâinii sau la nivelul coloanei vertebrale. Acestea pot fi prevenite pentru că fragilitatea oaselor se instalează în ani de zile, iar până la stadii avansate, osteoporoza poate fi ținută sub control cu ajutorul terapiilor actuale.
Cum apare osteoporoza și ce simptome are ostoporoza?
Osteoporoza este caracterizată prin scăderea densității minerale osoase, deteriorarea țesutului osos și prin afectarea arhitecturii țesutului osos. Astfel, oasele se fragilizează și devin vulnerabile la fracturi.
Osteoporoza este o boală silențioasă, care nu dă simptome. În anumite situații, modifică poziția normală a coloanei vertebrale, dar acest simptom este întâlnit doar la persoanele foarte în vârstă. Durerile apar după instalarea fracturilor, ceea ce uneori, înseamnă o depistare a bolii în stadii avansate.
Însă înainte de a se instala osteoporoza, apare fenomenul numit osteopenie, o fază intermediară între densitatea osoasă normală și osteoporoză. Acesta este momentul ideal pentru a interveni și pentru a reduce riscul de fractură de mai târziu.
De altfel, reducerea densității osoase normale este un fenomen fiziologic normal, care apare pe fondul înaintării în vârstă. La femei, reducerea secreției de estrogeni spre menopauză poate crește riscul de osteoporoză.
Însă afectarea masei osoase poate fi accelerat la unele persoane, așa cum este cazul femeilor care intră devreme la menopauză (înainte de 45 de ani) sau care au menopauză precoce ca urmare a extirpării ovarelor.
Există însă și alți factori de risc pentru osteoporoză. Aceștia sunt:
- istoricul familial de osteoporoză
- fumatul, sedentarismul și excesul de alcool
- anumite tratamente medicamentoase (cele administrate în anumite forme de cancer de sân, corticosteroizii)
- anumite afecțiuni inflamatorii, hormonale sau de malabsorbție
- anorezia, bulimia sau un indice de masă corporală mic
Cum se diagnosticheaza osteoporoza?
Osteoporoza se diagnostichează cu ajutorul osteodensitometriei, adică evaluarea nivelului densității minerale osoase cu ajutorul razelor X sau examinarea DEXA. Aceasta este o investigație care durează între 10 și 20 de minute, nu necesită pregătire prelabilă, nu este dureroasă, iar iradierea este similară celei din mediul ambiant, cu mult mai mică decât cea din timpul radiografiei pulmonare.
Prin osteodensitometrie, se obține un scor, denumit T, care se compară cu valorile de referință pentru densitatea minerală osoasă. Astfel, un scor T mai mare sau egal cu -1 înseamnă o densitate minerală osoasă normală, valorile cuprinse între -1 și -2, 5 înseamnă osteopenie, iar cele mai mici de -2,5 reprezintă diagnosticul de osteoporoză.
Osteodensitometria se recomandă persoanelor peste 50 de ani, care au risc de osteoporoză sau celor sub 50 de ani, care au în antecedent o fractură osoasă sau alți factori de risc. Această investigație poate fi repetată la un an sau doi, pentru a monitoriza evoluția densității minerale osoase.
Alături de osteodensitomerie, există și posibilitatea de a calcula riscul de fractură cu ajutorul FRAX (fracture risk assessment tool), un chestionar special care ia în calcul vârsta, înălțimea, greutatea, sexul, fracturile din antecedent, istoricul medical și diverși factori de risc pentru osteoporoză.
Cum se tratează osteoporoza?
Tratamentul pentru osteoporoză vizează în primul rând reducerea riscului de fractură. Terapia se stabilește de către medic în funcție de rezultatul osteodensitometriei și alți factori de risc precum sexul, vârsta, riscul de fractură și existența unei fracturi în antecedent.
La ora actuală, există mai multe clase de medicamente destinate osteoporozei și fazei intermediare, osteopenia. Acestea sunt:
1.Bifosfonații. Aceștia reprezintă o clasă de medicamente care încetinesc deteriorarea osoasă și pot preveni fractura. Bifosfonații sunt de mai multe feluri și pot fi sub formă de tabletă sau injectabili. Tabletele se iau pe stomacul gol, cu un pahar mare cu apă, iar după administrare, pacienții nu trebuie să stea jos cel puțin 30 de minute. Efectul acestora se poate vedea în 6-12 luni de la administrare și uneori, e nevoie de cel puțin 5 ani de tratament. Administrarea acestora poate fi însoțită de calciu și vitamina D. Printre posibilele efecte adverse se numără durerile de stomac sau cele la înghițire. Rareori, poată apărea osteonecroza de la nivelul maxilarului la persoanele cu probleme dentare grave în antecedent. De aceea, dacă un pacient are nevoie de o lucrare dentară amplă, trebuie să ia în calcul amânarea terapiei cu bifosfonați sau întreruperea acesteia.
2.Modulatorii selectivi ai receptorilor de estrogeni. Aceste medicamente au efecte similare hormonilor estrogeni naturali: mențin densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură, mai ales la nivelul coloanei vertebrale. Aceștia se administrează sub formă de tabletă zilnică și pot avea ca efecte adverse bufeurile, crampele musculare și riscul crescut de tromboze.
3.Hormonul paratiroidian. Secreția naturală a acestui hormon reglează cantitatea de calciu din oase. În momentul în care este administrat pe cale intravenoasă ca tratament, acesta poate duce la crearea de țesut osos nou, spre deosebire de celelalte tratamente care încetinesc rata scăderii densității minerale osoase. Însă acesta se administrează la puțini pacienți, la care nu funcționează alte terapii.
4.Calciul și vitamina D. Aceste două elemente sunt vitale pentru sănătatea sistemului osos. Un adult sănătos trebuie să consume 700 de mg de calciu pe zi, pe care le poate lua din diverse alimente precum lactatele, frunzele verzi, sardinele și alte produse fortifiate cu calciu. Vitamina D contribuie la absorbția calciului și se secretă în prezența luminii solare. În sezonul rece, e posibil ca specialiștii să recomande 10 micrograme de vitamina D pe zi din suplimente, în lipsa expunerii la soare. Există situații când persoanele cu osteoporoză pot avea nevoie de un aport suplimentar de calciu și vitamina D.
5.Terapia de substituția hormonală. Aceasta poate fi recomandată femeilor care intră la menopauză și care au simptome supărătoare. De asemenea, aceste terapii pot contribui la menținerea sănătății osoase la menopauză. Însă aceasta trebuie luată la sfatul medicului, pentru că hormonii cresc ușor riscul pentru anumite cancere.
6.Administrarea de testosteron. Aceasta se aplică în cazul bărbaților cu osteoporoză declanșată de un nivel scăzut ai hormonilor sexuali.
Ce stil de viață ar trebui să aibă pacienții cu osteoporoza?
Regulile unui stil de viață sănătos se aplică și persoanelor cu osteoporoză. Astfel, acestea ar trebui să renunțe la fumat, la excesul de alcool și să facă mișcare ușoară, cel puțin 30 de minute pe zi. De asemenea, din dietă nu trebuie să lipsească alimentele bogate în calciu și suplimentele cu calciu și vitamina D, care se iau doar la recomandarea medicului. În plus, extrem de importantă este relația cu medicul care supraveghează pacientul cu osteoporoză.
Riscul de fractură se reduce și prin atenția maximă acordată în timpul mersului, pe suprafețele alunecoase sau în baie. Persoanele cu osteoporoză ar trebui să poarte încălțăminte aderentă, să aibă covorașe speciale în baie și să se folosească, dacă este cazul, de orice instrument de susținere (cadru, baston) pentru o deplasare în siguranță.
Surse:
