HPV (Human Papilloma Virus) reprezintă un grup de virusuri extrem de răspândite în populația globului. Până la această oră, au fost identificate peste 100 de tulpini. De altfel, specialiștii spun că aproape orice persoană va intra la un moment dat în contact cu un virus din familia HPV. Însă majoritatea infecțiilor se remit singure, fără a afecta starea de sănătate. Mai există și tulpini care pot duce la apariția papiloamelor sau negilor, însă acestea nu au potențial de a se transforma malign.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 14 dintre cele peste 100 de tulpini de HPV sunt recunoscute ca având un impact grav asupra sănătății, crescând mult riscul de cancer.
De altfel, se știe deja că anumite microorganisme virale precum virusul hepatitei C pot duce la apariția cancerului. Oamenii de știință menționează drept mecanism incapacitatea sistemului imunitar de a atenua infecția. Aceasta devine cronică și astfel, crește pe termen lung riscul de cancer.
HPV se transmite în primul rând prin contact sexual, iar infecția se instalează în cele mai multe cazuri în timp scurt de la debutul vieții sexuale. În cele mai multe dintre cazuri, contractarea HPV nu duce la probleme grave de sănătate, pentru că doar o parte dintre tulpini au un risc oncogen crescut. Însă acestea, chiar dacă sunt doar 14, pot duce în timp la apariția tumorilor maligne care afectează colul uterin, organele genitale, anusul și zona oro-faringiană.
Dintre cancerele și leziunile precanceroase de la nivelul colului uterin, 70 la sută au drept cauză infecția cu tulpinile 16 și 18. În 2020, peste 600 de mii de femei din întreaga lume au primit diagnosticul de cancer de col uterin. Vestea bună este că acest tip de cancer se poate trata cu succes dacă este depistat cât mai precoce.
Cum poate fi prevenit cancerul de col uterin
Organizația Mondială a Sănătății menționează patru paliere în abordarea cancerului de col uterin. În primul rând, se poate vorbi despre o prevenție primară, prin vaccinare. Vaccinul este recomandat a fi făcut fetelor și băieților cu vârsta între 11 și 12 ani. Se poate administra și după această vârstă, însă va fi nevoie de 3 doze în loc de 2. Vaccinul are o eficacitate maximă dacă este administrat înainte de debutul vieții sexuale. Însă specialiștii spun că vaccinul se poate administra și până la vârsta de 45 de ani, dar eficacitatea acestuia ar putea fi mai scăzută.
Pe lângă vaccinare, specialiștii vorbesc despre o prevenție secundară. Aceasta presupune un screening regulat și tratarea leziunilor precanceroase. Se estimează că o leziune precanceroasă poate deveni malignă în 15-20 de ani, la femeile cu un sistem imunitar sănătos. La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cancerul de col uterin poate apărea în 5-10 ani. Riscul de apariție a cancerului este mai mare la femeile care sunt infectate cu tulpini HPV oncogene, fumează, au co-infecții cu germeni cu transmitere sexuală (herpes, gonoree, chlamidia), au născut la vârstă foarte tânără sau au un sistem imunitar deficitar.
A treia componentă a abordării cancerului de col uterin o reprezintă diagnosticul și tratamentul, iar cea de-a patra îngrijirea paliativă.
De ce este important controlul ginecologic anual
Depistat la debut, cancerul de col uterin se poate trata cu succes. În plus, leziunile premaligne pot fi abordate prin mai multe metode, riscul de cancer reducându-se semnificativ. De aceea, medicii recomandă tuturor femeilor care și-au început viața sexuală să nu rateze vizita anuală la ginecolog. Pe lângă examenul clinic și ecografie, medicul ginecolog va recomanda testul Babeș-Papanicolau, care poate pune în evidență eventuale leziuni de la nivelul colului uterin. Leziunile precanceroase pot fi tratate cu succes, prin crioterapie, ablație sau excizie.
Testul Babeș-Papanicolau ar trebui făcut de către femeile active sexual cu vârsta între 21 și 30 de ani, o dată la 3 ani. În momentul în care în urma testului Babeș-Papanicolau, medicii suspectează prezența unei leziuni maligne, ei recomandă testarea pentru HPV și, în funcție de aceasta, biopsia. Screeningul pentru cancerul de col uterin ar trebui făcut anual după vârsta de 30 de ani, cele mai multe tipuri de cancer fiind diagnosticate între 35 și 55 de ani. Astfel, femeile cu vârstele între 30 și 65 de ani, ar trebuie să facă regulat atât testul Babeș-Papanicolau, cât și testarea HPV, chiar dacă nu au leziuni pe colul uterin.
În ce constă testarea pentru HPV
La ora actuală, există mai multe tipuri de testare pentru HPV. În primul rând, se poate face testul pentru HPV pentru genotipurile cu risc crescut și genotiparea 16, 18/45. Un alt timp de testare pentru HPV este genotiparea ADN, recomandată ca screening de Organizația Mondială a Sănătății și de Asociația Americană pentru Colposcopie și Patologie Cervicală. Aceasta se face pentru a tria femeile care au nevoie rapidă de colposcopie de cele care nu au nevoie (colposcopia reprezintă examinarea de precizie a tractului genital inferior cu, eventual, recoltarea de țesut în vederea realizării biopsiei). Pe lângă acestea, există și testarea HPV – ARNm E6/E7, o analiză mai sofisticată, cu o probabilitate mai bună de a indica riscul crecut de cancer de col uterin. Toate cele trei teste care se fac și în cadrul clinicii noastre presupun analizarea celulelor recoltate de la nivelului colului uterin, prin exfolierea cu un dispozitiv special. În funcție de rezultatul testelor, medicul ginecolog recomandă protocolul de monitorizare ulterioară pentru fiecare femeie în parte. Aceste teste sunt cu atât mai importante cu cât metodele actuale de depistare și tratare a cancerului de col uterin pot asigura supraviețuirea pe termen lung.
Surse:
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papillomavirus-(hpv)-and-cervical-cancer
https://www.health.harvard.edu