Pielea este cel mai mare organ al corpului uman: are o suprafață de 2 mp, iar grosimea variază de la 0, 5 mm, la nivelul pleoapelor, până la 4 mm, la nivelul palmelor și tălpilor. Pielea reprezintă 16 % din greutate și constituie un înveliș protector pentru întregul organism, împotriva microbilor și altor elemente cu potențial nociv. Pielea contribuie la reglarea temperaturii, iar prin anumite structuri nervoase, asigură simțul tactil. În plus, împiedică evaporarea apei din țesuturi, este implicată în producerea vitaminei D și atenuează efectele nocive ale radiațiilor de tip UV. Așadar, pielea este un protector cu totul special, care trebuie și el protejat.
Cele mai importante si sănătoase demersuri pe care le putem face pentru piele, pe lângă îngrijirea corectă, sunt protejarea zonelor expuse la soare și vizita anuală la medicul dermatolog.
În plus, autoexaminarea regulată a tegumentului poate fi un pas important în depistarea leziunilor noi sau a transformărilor unor leziuni, care pot fi benigne sau maligne.
Un alt aspect important este gestionarea corecta a alunitelor.
Nu există persoană care să nu aibă pe piele alunițe sau nevi pigmentari. Numărul acestora poate ajunge la câteva zeci. Unele alunițe sunt inofensive, altele au potențial de transformare malignă. În aceste condiții, o scanare a pielii de către medicul dermatolog poate fi de folos pentru că orice semn de transformare malignă a unei leziuni trebuie investigat și tratat, iar primul pas in acest sens se face chiar in timpul consultatiei la dermatolog, printr-o investigatie banala, numite DERMATOSCOPIE.
Cancerul de piele, cel mai frecvent tip de malignitate
Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, unul din trei cancere este la ora actuală diagnosticat la nivelul pielii. În fiecare an, sunt depistate la nivel mondial între 2 și 3 milioane de cazuri de cancer de piele altele decat melanomul și peste 130 de mii de cazuri de melanom. Specialiștii estimează că fiecare reducere cu 10 la sută a stratului de ozon este asociată cu 4500 de melanoame și 300 de mii de cancere cutanate de alt tip. Cel mai frecvente tipuri de cancer de piele sunt carcinomul bazocelular și carcinomul spinocelular. 80 la sută dintre tipurile diagnosticate la ora actuală sunt carcinoame bazocelulare.
Expunerea la ultraviolete, decisivă în apariția cancerului de piele
Fără soare nu există viață. Iar fără expunerea corectă la soare, organismul nu beneficiază de aportul natural de vitamina D, extrem de important pentru sănătate. Însă ca orice exces, și cel al orelor petrecute la plajă, fără aplicarea cremei cu factor de protecție, este periculos. Expunerea îndelungată la ultraviolete, fie că este vorba de soare, fie de aparatele de bronzat, crește substanțial riscul apariției cancerului de piele, pentru ca transformarea celulelor sănătoase ale pielii în celule maligne are loc sub acțiunea UV. Atunci când organismul nu mai poate combate procesul de malignizare, celulele se înmulțesc necontrolat și astfel apar tumorile maligne. Pe lângă expunerea la ultraviolete, există și alți factori de risc pentru apariția carcinomului cutanat:
- tipul de piele (persoanele cu pielea deschisă la culoare, cu ochii verzi sau albaștri sunt mai expuse)
- arsurile din copilărie (cu cât un copil a stat mai mult la soare și a suferit arsuri, cu atât mai mare este riscul de a face cancer de piele la maturitate)
- moștenirea genetică (persoanele care au în familie rude cu cancer de piele pot face mai ușor acelaști tip de tumoare malignă)
- îmbătrânirea (se știe că înaintarea în vârstă este asociată cu un risc crescut de cancer)
- anumite meserii (șoferii de cursă lungă, lucrătorii în agricultură, constructorii și toți cei care petrec mult timp în aer liber au un risc mai mare de cancer)
- imunitatea scăzută (persoanele infectate cu HIV și cele care iau imunoscupresoare după transplant au un risc mai mare de carcinom cutanat)
- un cancer de piele în antecedent
- un număr mare de alunițe
Care sunt semnele unui carcinom cutanat?
Regula principala pentru a surprinde un carcinom cutanat în stadiu cât mai incipient este monitorizarea regulată a pielii. Orice rană care nu se vindecă, orice aluniță care se modifică și orice leziune nouă, care se dezvoltă, ar trebui semnalate dermatologului. De asemenea, orice pată și excrescență care sângerează sau care provoacă mâncărimi, dureri sau senzații ciudate trebuie evaluată.
Cum se diagnostichează carcinomul cutanat?
Diagnosticul de precizie în orice carcinom cutanat se face cu ajutorul biopsiei cutanate. Medicul dermatolog va exciza leziunea suspectă, cu o margine de siguranță, și va trimite proba către laborator, pentru o analiză histopatologică. Pentru că în cele mai multe cazuri, carcinomul cutanat nu se diseminează în organism, biopsia este singura investigație din protocolul de diagnostic, pe lângă examinarea clinică. Aceasta oferă informații despre tipul de celule maligne, stadiul bolii și cât de invazivă este aceasta în țesuturi.
Cum se tratează carcinomul cutanat?
Carcinomul cutanat se tratează în primul rând prin excizia tumorii, cu margine de siguranță. La ora actuală, există metode chirurgicale de mare finețe, care presupun îndepărtarea treptată a țesuturilor afectate de cancerul cutanat, până la excizia completă, cu păstrarea țesutului sănătos. Acestea sunt recomandate mai ales în zonele unde nu se poate opera cu o margine mare de siguranță, mai ales în zona feței. Tumorile maligne cutanate mai pot fi abordate prin crioterapie, radioterapie și alte tratamente, în funcție de tipul de carcinom (bazocelular sau spinocelular) și de stadiul bolii.
Cum poate fi prevenit carcinomul cutanat?
Din fericire, carcinomul cutanat este vizibil cu ochiul liber. De aceea, este mai ușor de depistat decât alte tipuri de cancer și implicit, de tratat, cu șanse maxime de vindecare pe termen lung. Deși anumiți factori de risc nu pot fi evitați, rămân câteva aspecte importante care pot fi controlate, astfel încât riscul de cancer cutanat să fie cât mai mic. Principala recomandare se referă la evitarea expunerii excesive la soare și la evitarea aparatelor de bronzat. Apoi, este importantă folosirea cremelor cu SPF, a hainelor protectoare și a pălăriilor de soare. În plus, e de evitat expunerea la soare între orele 10 și 16. Bebelușii trebuie feriți e soare până la șase luni, iar copiii trebuie protejați ca să nu facă arsuri solare. De reținut că autoexaminarea regulată a pielii și vizita anuală la dermatolog pot contribui la depistarea și tratarea cu succes a oricărui cancer cutanat.
Surse: