Chirurgie și Ortopedie Pediatrică

Chirurgia și ortopedia pediatrică – include două specialități dedicate tratamentului chirurgical al afecțiunilor copilului. Sunt domenii ultraspecializate ale chirurgiei generale, dedicate diagnosticării și tratamentului afecțiunilor chirurgicale congenitale și dobândite la nou-născuți, sugari, copii și adolescenți. Având în vedere particularitățile anatomice și fiziologice ale copiilor, domeniul necesită o abordare adaptată și tehnici specifice pentru a asigura cele mai bune rezultate cu impact minim asupra dezvoltării ulterioare.

Abordarea multidisciplinară și utilizarea tehnicilor moderne minim invazive asigură o recuperare rapidă și un prognostic favorabil pentru viitorul copiilor.

Această specialitate acoperă un spectru larg de patologii:

♦ Afecțiuni congenitale – malformații digestive, toracice sau urogenitale, precum atreziile esofagiene, stenoza hipertrofică de pilor, hernia diafragmatică congenitală sau hipospadiasul.
♦ Hernii și afecțiuni ale peretelui abdominal – hernia inghinală, ombilicală sau eventrațiile, frecvent întâlnite la copii.
♦ Afecțiuni ale tubului digestiv – invaginația intestinală, apendicita acută, malrotațiile intestinale sau diverticulul Meckel.
♦ Patologii urologice – criptorhidia (testicul necoborât), refluxul vezico-ureteral sau fimoza, care pot necesita intervenții chirurgicale corective.
♦ Afecțiuni ortopedice congenitale – displazia de șold, piciorul strâmb congenital sau toracele în carenă.
♦ Traumatisme și fracturi – leziuni osoase sau ligamentare, frecvente în perioada copilăriei și adolescenței.
♦ Afecțiuni ortopedice dobândite – scolioza, cifoza, luxațiile recidivante sau tulburările de creștere osoasă.

Metodele de diagnostic în chirurgia și ortopedia pediatrică – sunt:

♦ Examinarea clinică – evaluarea copilului ținând cont de particularitățile sale anatomice și fiziologice.
♦ Ecografia abdominală și musculo-scheletală – utilizată pentru diagnosticul afecțiunilor digestive, urologice și ortopedice.
♦ Radiografia și tomografia computerizată (CT) – utile în evaluarea leziunilor osoase și a traumatismelor severe.
♦ Rezonanța magnetică nucleară (RMN) – utilizată în cazurile complexe, cum ar fi patologiile coloanei vertebrale sau ale articulațiilor.
♦ Analize de laborator – esențiale în diagnosticul infecțiilor, bolilor inflamatorii și tulburărilor metabolice.

Tratamentul afecțiunilor chirurgicale și ortopedice pediatrice – este personalizat în funcție de vârsta copilului, tipul afecțiunii și gravitatea acesteia:

♦ Tratament conservator – utilizat în multe afecțiuni ortopedice (de exemplu, în displazia de șold), constând în metode nechirurgicale precum ortezarea, kinetoterapia sau imobilizarea.
♦ Intervenții minim invazive – laparoscopia și artroscopia sunt utilizate frecvent pentru reducerea traumatismului chirurgical și accelerarea recuperării postoperatorii.
♦ Chirurgia clasică – necesară în cazurile complexe, precum malformațiile congenitale severe sau fracturile complicate.