Analize Tiroida

Tiroida ta funcționează corect?

Distribuie

Glanda tiroidă este o structura anatomica de mici dimensiuni, dar de maxima importantă pentru funcționarea organismului. Este situată în zona gâtului, sub mărul lui Adam, are formă de fluture și este formată din doi lobi conectați printr-o structură numită istm. Glanda tiroidă cântărește între 20 și 60 de grame și este puternic vascularizată. Atunci când are dimensiuni normale, glanda tiroidă nu se simte la palpare.

Glanda tiroidă exercită diverse funcții în organism, prin intermediul hormonilor pe care îi secretă. Hormonii tiroidieni au un rol fundamental în creștere, dezvoltare neuronală, reproducere și reglarea metabolismului. De altfel, renumitul profesor C.I. Parhon spunea că, în lipsa hormonilor tiroidieni, civilizația nu ar fi posibilă. Receptori pentru hormonii tiroidieni există în tot organismul, de aceea, influența acestei glande asupra funcționării optime a corpului este majoră.

Glanda tiroidă secretă trei hormoni. Principalul hormon pe care îl secretă glanda tiroidă se numește tiroxină, cunoscut și sub denumirea de T4. Alături de acest hormon, glanda tiroidă secretă și triiodotironină sau T3 și calcitonină. Cei doi hormoni T3 și T4 au nevoie de iod, pe care organismul uman nu îl secretă. De aceea, trebuie luat din alimente.

De altfel, la ora actuală, deficitul de iod este principalul factor de risc pentru disfuncțiile tiroidiene și bolile acestei glande. Însă alături de acest deficit, există și alți factori de risc precum fumatul, înaintarea în vârstă, moștenirea genetică, rasa, anumite medicamente și substanțe chimice.

Cele mai frecvente disfuncții tiroidiene

La ora actuală, cele mai frecvente tulburări tiroidiene sunt hipertiroidia (secreția excesivă de hormoni tiroidieni) și hipotiroidia (secreția insuficientă de hormoni tiroidieni). Deși afectează o mare parte a populației globului, disfuncțiile tiroidiene pot fi rapid depistate la ora actuală datorită analizelor de sânge prin care se pot doza hormonii tiroidieni, dar și alte elemente care influențează tiroida. De asemenea, pe lângă efectuarea anuală a unui set de analize care poate include și dozarea hormonilor tiroidieni, specialiștii recomandă atenție maximă și la aportul corect de iod. În România, acesta se găsește în toate sortimentele de sare pentru larg consum, iod adăugat ca urmare a deficitelor întâlnite în anumite zone ale țării. Cantitatea zilnică optimă de iod se calculează în funcție de vârstă, cea necesară unui adult fiind în medie de 150 de micrograme. Această cantitate trebuie crescută în timpul sarcinii și alăptării, pentru că iodul este esențial în producerea hormonilor tiroidieni care influențează major dezvoltarea creierului fătului și bebelușului.

Ce este hipertiroidia și cum se manifestă?

Hipertiroidia este una dintre disfuncțiile glandei tiroide, care înseamnă o secreție crescută de hormoni tiroidieni. Cauzele hipertiroidiei pot fi boala Graves, prezența unui nodul, tiroidita autoimună, gușa nodulară toxică și excesul de iod sau de medicamente pentru hipotiroidie (secreția scăzută de hormoni). De obicei, hipertiroidia se manifestă printr-un ritm cardiac crescut, accelerarea tranzitului intestinal, transpirație abundentă, insomnie, anxietate, poftă de mâncare exagerată și pierdere în greutate. În cazul în care o persoană se confruntă cu astfel de simptome, o vizită la medicul endocrinolog ar putea lămuri situația, după efectuarea unui set de analize. Hipertiroidia se tratează mai întâi prin administrarea de medicamente. Dacă secreția de hormoni nu se reglează, specialiștii ar putea recomanda terapia cu iod radioactiv sau extirparea unei porțiuni din glanda tiroidă.

Ce este hipotiroidia și cum se manifestă?

Hipotiroidia este o disfuncție frecventă a glandei tiroide, caracterizată printr-o secreție insuficientă de hormoni tiroidieni. Astfel, din cauza acestei situații, organismul funcționează într-un ritm mai lent, iar pacienților le e frig, obosesc mai ușor, pielea este mai uscată, se constipă, se confruntă cu căderi ale părului și exces ponderal. Înaintarea în vârstă este unul dintre factorii de risc pentru hipotiroidie. Însă aceasta poate fi declanșată și de boala Hashimoto, afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. De asemenea, tiroiditele care inflamează glanda tiroidă pot genera hipotiroidism, alături de intervențiile chirurgicale de la nivelul tiroidei, tumori ale hipofizei sau sarcina. Hipotiroidia se tratează prin adminstrarea de hormoni tiroidieni, iar doza trebuie ajustată în funcție de situația fiecărui pacient în parte.

Alte situații patologice ale glandei tiroide

În afară de situațiile menționate, la nivelul glandei tiroide se pot forma noduli (activi sau nu) și tumori benigne sau maligne.

Ce analize se recomandă pentru evaluarea glandei tiroide?

Așadar, dacă vă confruntați cu simptomele menționate sau vreți să vedeți care este starea de sănătate a tiroidei, un set de analize de sânge ar putea include următoarele dozări:

1.Evaluarea nivelului pentru T4, cel mai important hormon tiroidian, se recomandă pentru a vedea dacă pacientul suferă de hipertiroidie sau hipotiroidie. De asemenea, se dozează la persoanele care iau tratamentul pentru suprimarea TSH-ului (hormonul de stimulare tiroidiană, secretat de glanda hipofiză). Analiza pentru T4, liber și total, se face din sângele venos, iar pacientul nu trebuie să fi mâncat înainte de recoltare.

2.Evaluarea nivelului pentru T3 se face mai ales pentru diagnosticarea hipertiroidiei. Este mai puțin util în diagnosticul hipotiroidiei. În laborator, se evaluează atât nivelul de T3 liber, cât și nivelul total de T3. Orice valoarea anormală trebuie corelată cu alte teste pentru un diagnostic precis, pe care îl pune doar medicul endocrinolog. Analiza pentru T3 se face din sângele venos, a jeun.

3.Evaluarea TSH (hormonul de stimulare tiroidiană, secretat de glanda hipofiză) se face pentru a putea pune în evidență hiper sau hipotiroidia. Când nivelul de TSH este scăzut, se poate instala hipertiroidia, iar dacă este crescut, poate apărea hipotiroidia.

4.Evaluarea anti-TPO sau a anticorpilor antimicrozomali se face pentru a vedea dacă valoarea acestora este crescută. Aceasta se întâmplă frecvent în cazul tiroiditei autoimune Hashimoto și al bolii Graves. Aceasta analiză care se face din sângele venos, a jeun, se recomandă și pentru a face diferența dintre tiroidita autoimună Hashimoto și hipotiroidie.

5.Evaluarea tiroglobulinei (proteină implicată în sinteza hormonilor tiroidieni) se face pentru a depista valorile crescute, asociate cu recidivele cancerelor tiroidiene, prezența gușei cu hiperfuncție tiroidiană sau inflamația glandei tiroide.

Valorile analizelor de sânge trebuie deseori corelate cu alte examinări ale tiroidei precum examenul clinic, ecografia, sonoelastografia care evalueaza rigiditatea tesuturilor din jurul unui nodul, scanarea cu iod radioactiv, tomografia, rezonanța magnetică sau biopsia. Astfel, medicii pot pune diagnosticul corect, pot monitoriza evoluția bolilor tiroidei, pot ajusta tratamentul sau îl pot schimba dacă nu funcționează.

 

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/4077513/

https://www.webmd.com

https://www.health.harvard.edu/topics/thyroid

https://www.nhs.uk/conditions

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279388/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29569622/

https://www.thyroid.org/

https://www.medicalnewstoday.com

whatsapp