Gratuit CAS
Menopauza este o etapă firească din viața oricărei femei și înseamnă întreruperea ciclurilor menstruale naturale. Acest fenomen fiziologic apare pe fondul reducerii activității hormonale ovariene și este precedat de o perioadă numită perimenopauză. Menopauza se instalează oficial după un an de lipsă a menstruației, iar vârsta la care apare este între 45 și 55 de ani. În perioada care precede instalarea menopauzei, femeile pot avea cicluri neregulate, uscăciune vaginală, bufeuri, transpirații nocturne abundente, tulburări de dispoziție sau de somn, piele uscată și păr fragil. Și metabolismul încetinește, ceea ce poate duce la acumularea de kilograme în plus și de grăsime abdominală. Toate aceste simptome trebuie semnalate medicului ginecolog care va efectua o examinare clinică și o ecografie vaginală pentru a stabili dacă pacienta respectivă va intra la menopauză. Activitatea hormonală ovariană poate fi evaluată și cu ajutorul testului AMH (hormonul anti-mullerian). Acesta se face din sânge și poate oferi informații despre rezerva ovariană, acest hormon fiind produs de foliculii ovarieni. În funcție de valoarea AMH, medicul ginecolog poate oferi informații în privința instalării menopauzei.
Având în vedere creșterea din ultimul secol a speranței de viață (până la 81 de ani în cazul femeilor), rezultă că perioada menopauzei ocupă un procent semnificativ din viața oricărei femei. De aceea, pentru a veni în sprijinul femeilor aflate la menopauză, medicina și farmacologia modernă au pus la punct tratamente hormonale care să substituie secreția naturală a hormonilor care se reduce semnificativ spre vârsta a treia. Astfel, au apărut terapiile de substituție hormonală, care sunt sub mai multe forme și care au atât beneficii, dar și riscuri. De aceea, orice terapie de substituție hormonală trebuie recomandată dupa o evaluare multidisciplinară efectuată de către medicii ginecolog și endocrinolog, care recomandă o serie de analize și investigații, de ale căror rezultate vor ține cont pentru prescrierea tratamentelor hormonale. Însă decizia finală de a lua sau nu terapie de substituție hormonală aparține fiecărei femei în parte.
Tipurile de substituție hormonală
La ora actuală, există două tipuri de terapie de substituție hormonală. În prima categorie, intră produsele pe bază de estrogen, simptomele menopauzei fiind declanșate de reducerea secreției naturale de estrogeni.
Hormonii estrogeni sunt produși în principal de ovare, dar există și cantități mici circulante produse de glandele suprarenale și grăsime. Estrogenii au numeroase funcții în corp, de la dezvoltarea sânilor la pubertate, la reglarea menstruației, a nivelului colesterolului și până la funcționarea inimii, sistemului osos, creierului și pielii.
În a doua categorie de produse, intră cele care combină estrogenul cu progesteronul. Progesteronul este hormonul care se administrează împreună cu estrogenul pentru a proteja endometrul de apariția unor tumori maligne.
În cazul femeilor care au menopauză indusă chirurgical și nu au uter, se pot administra doar estrogeni. De asemenea, medicul poate întocmi un plan de tratament care să alterneze administrarea de estrogeni cu cea de progesteron.
Cât privește forma de administrare a hormonilor, aceasta poate fi sistemică (pilule, geluri, plasturi, spray, emulsie sau injecție-recomandate pentru bufeuri, simptome vaginale și prevenția osteoporozei) sau locală (creme, tablete, inele vaginale-recomandate pentru simptome locale vaginale).
Pentru a reduce cât mai mult riscul efectelor adverse ale terapiei de substituție hormonală, preparatele actuale conțin doze minine de hormoni, iar medicii le recomandă pe perioade cât mai scurte, cu evaluări medicale periodice. De altfel, controlul medical, anual sau mai frecvent, la recomandarea medicului, ar trebui făcut și după menopauză. Aceasta pentru că riscul de a dezvolta cancer de sân sau tumori genitale crește odată cu înaintarea în vârstă. Vizita regulată la medic, însoțită de analize de sânge, ecografie mamară, mamografie și osteodensitometrie osoasă oferă un tablou complet asupra stării de sănătate a femeii și poate orienta medicul către recomandarea de a adapta terapia de substituție, de a o schimba sau opri, în funcție de situația medicală de la momentul respectiv.
Beneficiile terapiei de substituție hormonală
Principalele beneficii ale terapiei de substituției hormonale se referă la atenuarea simptomelor menopauzei care sunt reprezentate de bufeuri, transpirații nocturne, tulburări de dispoziție, uscăciune vaginală și scăderea apetitului sexual. Odată cu administrarea terapiei de substituție hormonală, se poate îmbunătăți somnul și se pot atenua senzația de „ceață” de la nivelul creierului și tulburările de memorie. Alte beneficii ale administrării de hormoni sunt reducerea riscului de osteoporoză, diabet și boală cardiovasculară.
Riscurile și efectele adverse ale terapiei de substituție hormonală
Deși majoritatea studiilor susțin faptul că beneficiile terapiei de substituție hormonală sunt mai importante decât riscurile, există câteva recomandări și precauții în privința administrării acesteia. Astfel, terapia de susbtituție hormonală ar trebui evitată de femeile care au un istoric medical de cancer de sân, de ovar sau de uter, de cele care s-au confruntat cu tromboze, care au hipertensiune arterială netratată sau o afecțiune hepatică. Există și situația când o femeie poate rămâne însărcinată, chiar dacă a intrat la menopauză și ia hormoni. Tocmai de aceea, se recomandă utilizarea unei metode de contracepție timp de doi ani după intrarea la menopauză sub vârsta de 50 de ani, și un an după intrarea la menopauză, dacă aceasta s-a produs după vârsta de 50 de ani.
Anumite tipuri de preparate de substituție hormonală pot crește riscul de cancer de sân. Acesta este mai mare la femeile care au luat cel puțin un an substituție hormonală față de cele care nu au luat niciodată. Acest risc vizează aproape toate formele de substituție, mai puțin cele locale, vaginale, pe bază de estrogen. Riscul scade odată cu întreruperea administrării hormonilor, dar rămâne mai mare decât cel al femeilor care nu au luat niciodată substituție.
Pe lista riscurilor, există și cel al trombozelor, accidentelor vasculare și cancerului uterin. Tocmai de aceea, administrarea hormonilor trebuie discutată cu medicii ginecolog si endocrinolog, în funcție de riscul și istoricul medical al fiecărei femei în parte.
Dincolo de aceste riscuri, pot apărea și efecte adverse ale hormonilor de susbstituție, dar acestea dispar în mod normal după 3 luni de administrare. Acestea includ durerea de cap, stările de rău, durerea abdominală, sângerarea vaginală, indigestia și sensibilitatea mamară. Toate acestea trebuie semnalate medicului care poate recomanda schimbarea tipului de preparat hormonal cu un altul.
Metode naturale pentru a ameliora simptomele menopauzei
Există o serie de măsuri pe care orice femeie aflată la menopauză le poate lua pentru starea generală de sănătate, măsuri care pot duce la ameliorarea simptomelor de menopauză. Acestea sunt adoptarea unei diete echilibrate, activitatea fizică regulată, meditația, plimbările în natură, reducerea consumului de cofeină și alcool, renunțarea la tutun. Orice preparat din plante sau substitut natural de hormoni trebuie luat doar la recomandarea medicului, pentru că nu sunt studiate îndeajuns și pot provoca neplăceri.
Surse:
